i-logica justițiarului printre e-fluvii de compasiune… transcenderea legii dualității prin raportare la „logica” iubirii - „toți sub același cer...”

Reading Time: 10 minutes

Pentru noi, ca specie, totul a început când ancestorii se vor fi ridicat cătinel și temător, în două din cele patru picioare, pentru a se privi ochi în ochi.

Fie că era vorba de atracție ori confruntare, „ocheada / aruncatul cu privirea” a rămas modalitatea definitorie de focusare a energiei atenției, prin care am exprimat celorlalți ceea ce ne doream. Ori ca indiciu pentru a ne fi citite gândurile.

Eludăm cu bună știință miliardele de ani în care, viața s-a străduit a crea ordine în colțișorul nostru de univers, ce tinde entropic și inexorabil spre dezintegrare…

E una dintre cele mai faimoase povești ale istoriei umane. Mult mai celebră și îndelungată decât orice plăsmuire a Șeherezadei… 🙂

Manifestări ale inconștientului colectiv

De atunci și până azi, nenumărați mândri deținători ai unor mirifice exemplare de Ego-uri imature – similar primatelor ce-și poartă odrasla atașată de trup – s-au întrecut pe ei înșiși în acțiuni lipsite de conștiență. Fără compasiune față de celelalte ființe. Motivați de o neostoită foame de posesiuni și acumulare de putere.

În numele cărora inventează cele mai sofisticate tertipuri. Investind enorme energii și făcând imense, chiar fatale sacrificii. Toate, ca forme inconștiente ale dependenței de rolul cu care s-au identificat la un moment dat, strâns îmbrățișat într-o clipă de insatisfacție și slăbiciune. Din păcate, prin îndreptarea atenției exclusiv către exterior.

Obicei care insă, la nivel global, se dovedește a fi unul dintre cele mai puternice motoare ale modelării și „împingerii înainte” a societății de consum, așa cum este ea „organizată” în prezent.

Sacrificiul în numele unui adevăr

Foarte puțini s-au sacrificat pentru o idee. Care să denote conștiență, să merite cu adevărat și să aibă înrâurire asupra unui număr însemnat de oameni.

Iisus a făcut-o în numele iubirii, în numele devenirii întru adevăr și cunoaștere. Asemeni lui, diverși alți treziți învățători, sub anonimat ori având o limitată recunoaștere.

Ioan Botezătorul adevăr grăit-a când a spus că „nu va putea fi schimbată o împărăție cu alta, până când oamenii nu se vor schimba ”. Și câtă dreptate avea. Nicio schimbare majoră nu va avea loc în modul de funcționare al actualelor societăți până când aceasta nu va fi conștientizată, dorită și cerută de către cei mai mulți dintre noi.

Iar Iisus a  încununat acest memorabil mesaj concluzionând – „nimeni nu se va putea bucura de împărăția cerurilor până când nu va muri pentru a se naște din nou”. Am putea avea multiple revelații, privind mesajul său ca pe un îndemn la a privi în interior. Un îndemn la auto-cunoaștere, ca demers al raportării cu iubire la Sine și proiecției Eu-lui către lumea exterioară, ca oglindire în faptele și gesturile semenilor. Un demers dinspre interior către exterior și nu așa cum se petrece în manifestare inconștientă, așteptând ca exteriorul să se modifice cu de la sine pentru a ne fi nouă bine.

Privite din perspectiva conștientizării, acceptării, îmbrățișării și integrării Ego-ului, călătoriile inițiatice ale înainte mergătorului Ioan și ale învățătorului Iisus întru iubire de semeni, precum și sărbătoarea pascală, conțin simbolistica adevărului etern al renașterii. Adevăr ce ar trebui celebrat zilnic. Prin tot acest demers, Iisus a propăvăduit iubirea și cunoașterea întru adevăr. Atingerea împărăției cerurilor pe pământ odată cu „moartea” Ego-ului fiecăruia dintre noi și renașterea în puritatea iubirii, a experimentării divinului în trup omenesc.

Reînvierea poate fi privită, ca simbol al marii treceri, întru alchimizare egotică, de la starea de Ego imatur, la maturizare și disoluție, prin conștientizarea legăturilor de dependență. Într-un final la transcendență, întru renaștere a ființei fiecăruia dintre noi sub forma manifestării deplinei iubiri.

Energia iubirii nu se supune puternicei legi a dualității, într-o Ființă atinsă de iluminare. O transcende. Formele de manifestare ale umbrei, atât cele luminoase, cât mai ales cele întunecate, sunt palpabile doar in trăire inconștientă, în neiubire.

Aspecte favorizante ale apariției justițiarului

În triunghiul de putere – agresor, victimă, salvator – justițiarul se regăsește în rolul victimei transformată în agresor. Energia sa vine din această conversie. Pentru a-și menține stima de sine la un nivel acceptabil, caută a împrumuta masca salvatorului.

Mitul luptătorului împotriva nedreptății apare în orice societate – de la haiducii Robin Hood şi Iancu Jianu, la eroii civilizatori ai istoriei fiecărui popor și până la cei ai benzilor desenate întruchipate de Superman, Spiderman, șamd…

Societățile umane au, conform puternicei legi a dualității, modalități variate de echilibrare. În lipsa unor corecte legi ale justiției ori datorită incorectei lor aplicări, pe fondul crizei de moralitate a reprezentanților statului, a celor meniți a asigura punerea în aplicare cu integritate a acestora, apar instrumente de echilibrare.

În state(le unite), mitul justițiarului, eroul invincibil al benzilor desenate are vechi tradiții, mergând în trecut până la începuturile vestului sălbatic, la poveștile despre justițiarii neînfricați țesute atunci.

Poate fi și o modalitate psihologică de a-i transforma în legende de carton și a le lua din putere „pistolarilor” din zilele noastre. Atunci când, fiecare dintre noi, așezat confortabil în fața televizorului, ne identificăm cu eroii preferați, refulând insatisfacțiile acumulate zilnic, cotizând la impozitul pe inconștiență dăruit cu „bucurie și larghețe” societății de consum.

Motivul luptătorului pentru dreptate este adus şi la noi cu bună știință prin intermediul acelorași benzi desenate, prin filmele despre justițiari, prin știrile despre solitari căutători ai dreptății, prin emisiuni și talkshow-uri cu subiecte ce rostogolesc cu intensitate doar un anumit tip de energie, țindând capul de afiș luni la rând, șamd…

Uneori ca modalitate de a umple un vid de putere lăsat de justiție, politic, poliție și servicii, alteori folosind segmente ale populației ca mase de manevră (revoluționari, mineri, activiști pro sau contra diverselor măsuri luate de primari și guvern, șamd…)

Până când nu va fi înțeleasă necesitatea educației de la cea mai fragedă vârstă în spiritul conștientizării și respectării valorilor umane, respectiv echilibrarea parcursului egotic și raportării mature la fiecare etapă a evoluției individului, tarele inconștientului colectiv vor fi generatoare de injustețe în relațiile dintre semeni.

Similar, caracterul sanogen al reality show-urilor, aflate la limita trăirii inconștiente a personajelor, are menirea de a scoate din adormire un segment de populație ce nu folosește alte surse de informare în afara televizorului. Spre a le ajuta să se identifice și poziționeze, respectiv delimiteze față de manifestările ce punctează și amplifică aspectele umbrei.

Lipsa stimei de sine este dovada elocventă a incapacității de a te iubi. Cei ce suferă de neîmplinire şi neacceptare de sine, proiectează în exterior această insatisfacție. Ceea ce le rămâne de făcut, ceea ce societatea le oferă ca singură alternativă, pe fondul imaturitatii egotice evidente, este transformarea în justiţiari, conform sistemului de valori alienat și incorect stratificat.

Atunci când nu te poţi iubi pe tine însuți, nu-ţi poţi iubi nici aproapele. Nu poți empatiza şi nu poți fi compasiv. Stima de sine și nevoia de a fi acceptat, recunoscut, te împinge spre gesturi de eroism gratuit. Un om cu un trecut încărcat, ce nu-și poate ierta propriile acțiuni, caută a se revanșa la o scară mult mai mare, devenind un justițiar. Punând în aplicare planuri extinse de „haiducie”, „suport” individual ori de grup, acțiuni de „răsturnare” a organizării actuale „improprii” a societății.

Cei dornici a fi recunoscuți ca fiind printre cei puțini „deținători ai adevărului suprem”, o fac din nevoia justificării existențiale, implicit a „misiunii asumate”. Vor să fie recunoscuți și să lase cu orice preț un semn al trecerii lor prin această lume. De aici, competiția oarbă, luptele deschise pe multiple fronturi, disponibilitatea jertfei în numele unei cauze, împlinită indiferent prin ce mijloace.

Motivații și forme de manifestare ale justițiarului

Un justițiar crede că face parte dintre cei „puțini” aflați în posesia „supremului adevăr”. Îndreptățit a se răzbuna ori a împărți dreptatea. Acțiunile sale caută a compensa nedreptatea resimțită cândva, prin nerecunoașterea de către ceilalți a calităților ori rolurilor cu care se identifică până la sacrificiu. Este gata a se sacrifica pentru crezul său. Vede „lumea” ca „trebuind să ființeze” într-un anume fel, pe care el îl consideră „corect”. Orice altă perspectivă fiind „greșită”.

a. Justiţiarul „imoral”
– caută cu obstinație a se pune în situația de a deveni cel ce pedepsește,
– face din asta un scop al vieții sale,
– își oferă „satisfacția” de a fi chiar el executantul,
– își arogă calitatea de deținător al „adevărului suprem” ce-i permite a împărți „dreptatea”,
– consideră că acțiunea sa compensează o „nedreptate” suferită, oferindu-şi astfel justificarea,
– nu „oferă” oportunitatea alegerii din partea „victimei” sale,
– „victima” trebuie să sufere cât mai mult,

b. Justiţiarul „moral”
– alege să pedepsească pentru că se află în situația de a putea să o facă,
– își arogă calitatea de deținător al „adevărului suprem” ce-i permite a împărți „dreptatea”,
– consideră că are o „misiune” de îndeplinit, oferindu-şi astfel o justificare existențială,
– „oferă” celui aflat în „vizorul” său, oportunitatea alegerii,

Este evident că „cel vizat” nu conștientizează raportul de forțe, pregătirea îndelungată a justițiarului pentru actul ce va urma și poziția sa de „victimă sigură”. Prin urmare, se va manifesta inerțial, opunându-se, fără a avea timp a se dumiri. Căzând astfel în plasa „justițiarului”. Evident, în lipsa unor repere existențiale corect fundamentate.

c. Justiţiarul „sistemic”
– fundamentează un „sistem de valori” pentru un grup din ce în ce mai mare de „aderenți”,
– arată cu degetul înspre indivizi din afara grupului, care se manifestă nerespectând sau opunându-se setului de valori enunțate și intereselor grupului, oferind astfel o justificare în unitate, o raportare la un „dușman” comun, (nu că acest set de valori ar fi neapărat respectat de către cei din grup)
– diversitatea celor „recrutați” sporește puterea grupului, oferind acces la cele mai variate structuri ale societății. Obține astfel capacitatea de a-și duce la îndeplinire „scopul” și „menirea” de a crea o „lume” conform viziunii acestei minorități de „aleși” (după chipul și asemănarea acestora), „pedepsindu-i” pe cei ce nu se aliniază „valorilor” grupului,
– își arogă „calitatea” de deținător al „adevărului suprem”, ce-i permite a împărți „dreptatea”,
– consideră că are o „misiune” de îndeplinit, oferind grupului o motivație și justificare existențială,
– se structurează piramidal având la vârf membri influenți și potenți financiar,
– „oferă” indivizilor vizați oportunitatea „alegerii”,

Cei vizați, „beneficiază” de o „atenție sporită” până:
– „conștientizează” și își însușesc „normele” stabilite de către „grup”,
– consimt a accede la „valorile” grupului și alăturării la acesta,
– devin „utili” într-un fel sau altul grupului,

Justițiarul „sistemic” îmbrățișează orbește legea dualității, motivând că așa funcționează „lumea” sa. Având nevoie atât de persoane „trezite” pentru a delega, cât și de indivizi „inconștienți” pe care să-i poată domina și dirija. De pe urma cărora să obțină diverse avantaje. Consideră că cei mulți trebuie să intre în proiectul său și să lucreze pentru el.

Rolul salvatorului – Educatorul conștient

Cei mai mulți dintre noi au resimțit cândva, în starea de Ego imatur, elementele caracteristice justițiarului, regăsindu-se în alternanța pozițiilor victimei și agresorului. Tot Ego-ul imatur este cel care se simte „nedreptățit” datorită „nerecunoașterii” unor „merite” pe care, cu făloșenie și le-ar agăța în piept dacă ar fi decorații.

Dar câtă lipsă de înțelegere, „purtare în minte” și imaturitate. Fiecare respingere, fiecare „nedreptate” nu avea decât rostul de a ne arăta poziționarea, atașamentele şi implicit propria delimitare şi incapacitate de acceptare a ceea ce este.

Să nu uităm că fiecare dintre noi „a ales” și locul și oamenii lângă care trăiește și experimentează viața. Fiecare „alege” mai mult ori mai puțin conștient, situațiile cărora le oferă atenție – energizându-le, implicit ideile și „adevărurile” în slujba cărora se pune.

Educatorul conștient are un nivel înalt de maturizare al propriului Ego. Nemaifiind „dependent” de idei, lucruri, situații si persoane. În acest context, ar fi nefiresc să se poziționeze ca și justițiar. Adoptă un raport natural întru ghidare și suport către cei ce îi oferă recunoaștere.

Pentru că, în ciuda puterii pe care o deține, hotărăște a o folosi nu pentru a „pedepsi”, ci pentru a vindeca și construi. Transcende nivelul „pedepsei” ca limitare egotică de manifestare a rolului său educator.

Alege să stabilească de comun acord, cele mai bune reguli de conviețuire între cei aflați „sub același cer”. Face cunoscute și supune dezbaterii, ca și formă de răspândire întru cât mai extinsă cunoaștere, valorile morale demne a fi respectate. Nu prin impunere, ci prin exercițiul valorizării umane conștiente.

Conduce astfel la obținerea conștientă a masei critice de ființe trezite care să susțină sistemul de valori, însușit cu ajutorul influenței unui număr crescut de lideri, apreciați de cât mai multe persoane, situați în poziții sociale oricât de diverse.

O continuă alegere

Atunci când ne arătăm nemulțumirea față de o situație, să ne întrebăm care este aportul nostru la energia acesteia. Și ce putem face pentru o creștere în sens pozitiv.

Când suntem dezamăgiți de comportamentul partenerului de viață sau cel al copiilor, să ne întrebăm ce contribuție avem noi la poziția de viață a acestora. Și cum putem oferi suport înspre echilibrare.

Orice idee ce coagulează interesul unei mulțimi de oameni, este suma credințelor, cerinţelor și năzuințelor acestora. Să ne întrebăm deci care este raportarea noastră și care ar putea fi contribuția pe care o putem oferi la îmbunătățirea și energizarea ei.

* Pagină în curs de actualizare *

Mulțumim, cu recunoștință, pentru însoțire…!
Îți sugerăm să faci un pas în… interiorul tău și să privești cu atenție întregul… adevăr conținut pe deplin în Ființa ta… fără a-l căuta excesiv și repetitiv în exterior.

Nu uita a purta mereu în suflet și în gând spiritul jucăuș, conștient de faptul că fiecare lucru și fiecare făptură este totul și nimic în același timp – o hologramă a divinității – o reprezentare comună a tuturor lucrurilor folosind cărămizile cuantice – protoni, electroni, neutroni…

Respiră adânc de câteva ori… zâmbește mai mult… și, dacă e cazul, ia-o fără teamă de la capăt…! 🙂