frica…? nimic mai mult decât o opțiune… secretul luării in stăpânire...

Reading Time: 4 minutes

Frica. De departe cel mai bun prieten al Ego-ului fiecăruia dintre noi. Nici nu putea fi altfel. 🙂

Fără ea, Ființa nu ar avea cum să se raporteze conștient la cele două polarități. Este modul în care lumea contrastelor, ne ajută maniheist, a ne adapta. Acesta este singurul aspect pozitiv al fricii. Și nu e deloc puțin.

Însă, chiar dacă amenințările aspectelor umbrei, ale necunoscutului de care ne temem, pot fi uneori foarte reale, FRICA va fi întotdeauna opțională.

Și de aceea este de preferat a fi subordonată, ca și modalitate de evoluție emoțională și spirituală. Este un dat, un instrument pe care Sinele ni-l oferă spre cercetare și luare în stăpânire.

Variate sunt și, din ce în ce mai diversificate formele fricii ce ne stăpânesc, în această etapă de dezvoltare umană.  Apar din ce în ce mai multe instrumente de oglindire a aspectelor egotice și din ce în ce mai multe grupuri și entități, preocupate a ne înțelege mecanismele de apărare și pe cele de luare a deciziilor.

A ne arăta în splendoarea și goliciunea Ființei, ne sperie cu adevărat. Nu suntem pregătiți. Suntem încă în faza în care ne străduim a ne ascunde „goliciunea minții” sub cât mai multe „operații estetice” ale trupului. În lipsa unui sistem de valori, corect structurat și asimilat încă din copilărie, pentru formarea unui Ego matur, care să ne pregătească pentru această abundență informațională și o cât mai corectă diseminare, ne simțim total depășiți.

Din păcate, nu s-a inventat „încă” nicio metodă de învățare rapidă, similară modului de asimilare accelerată de informații, precum cea a lui Neo din Matrix. De aceea, devenim din ce în ce mai dependenți de tehnologie, de dispozitivele miniaturale de conectare la uriașa bază de date de informații globale, la marele depozit al mentalului colectiv stocat în spațiul virtual. Din acest motiv, ne-am atașat cu atâta ardoare de dispozitivele noastre „smart”. Teama că pierdem contactul cu multitudinea descoperirilor și nu mai suntem la zi cu noile informații stocate în spațiul virtual, ne panichează. Acesta fiind, pentru foarte mulți dintre noi, un uriaș motiv de spaimă.

Orice frică sau neliniște va fi asociată întotdeauna cu teama de anihilare. Iar cel care se teme pentru propria dispariție este Ego-ul, nu Ființa. Suflul vital al Ființei lipsită de Ego este imuabil ghidat de către Sine. Fie că e vorba de frica de viitor, frica de schimbare, teama de succes ori cea de abundență, frica de asumare a deciziilor și judecată din partea celorlalți, frica de a fi noi înșine și mai ales teama de situații necunoscute, toate aceste impulsuri adânc înrădăcinate ne paralizează.

A învinge frica este echivalent cu redescoperirea adevăratei naturi a Ființei. Cu ieșirea de sub imperiul iluziei. Procesul transformării interioare conduce firesc la înțelegerea mecanismelor ei, la gestionarea și învingerea aspectelor extrem de variate ale formelor fricii.

De aceea, atunci când simțim acel inconfundabil nod în gât, ori transpirații reci pe șira spinării, o inexplicabilă agitație însoțită de puternice bătăi ale inimii și valuri de căldură în mâini și obraji, e bine să ne oprim preț de câteva adânci și prelungi respirații, focusând atenția în interior la semnalele date de către corp.

Fie că ne imaginăm vizual curgerea aerului de la intrare și până în străfundurile plămânilor, fie că ne plasăm o mână pe piept și urmărim cum bătăile alerte ale inimii încetinesc treptat, ori căutăm a goli mintea de orice gând anxios, toate sunt forme energetice de întâmpinare și invalidare a fricii. E valabil pentru majoritatea situațiilor în care aceste stări survin raportării la trecut și viitor. Și sunt cu atât mai puține astfel de situații cu cât suntem adânc imersați în proiecte în care ne dăruim cu pasiune.

Dacă însă amenințarea e reală și se întâmplă chiar în aceste clipe, nu mai sta! Rupe-o la fugă! Sau execută câteva mișcări de arte marțiale, dacă dispui de o centură colorată și crezi că te și ajută… 🙂

Creierul este organizat sub forma unor straturi, adăugate organismelor din ce în ce mai evoluate, similar foițelor de ceapă. Există, adânc întipărit în creierul arhaic al fiecăruia dintre noi un patern de recunoaștere facială, oriunde am privi (doi ochi care ne pândesc în fiecare clipă și o gură gata să ne înhațe). 🙂 Sentimentul este comun și speculat cu asiduitate în orice proces de control și coordonare.

Recunoaștem instinctiv chipuri ori reprezentări ale unor simboluri – divinul, animale mitice, prădători locali, șamd… – în fața cărora, sentimentul fricii este prezent subliminal, ca un mesaj al inconștientului colectiv  Frica de moarte este un imprint emoțional ancestral, caracteristic majorității speciilor.

Spre deosebire de ele, umanitatea a atins nivelul conștiinței ca formă superioară de evoluție. Nu suntem singurii care l-au atins. Suntem însă singurele ființe care au creeat o arhivă scrisă a mentalului colectiv. Pe care avem puterea de a o curăța de toți termenii specifici Ego-urilor imature, astfel incât frica, să devină cu adevărat o opțiune…

* Pagină în curs de actualizare *

Mulțumim, cu recunoștință, pentru însoțire…!
Îți sugerăm să faci un pas în… interiorul tău și să privești cu atenție întregul… adevăr conținut pe deplin în Ființa ta… fără a-l căuta excesiv și repetitiv în exterior.

Nu uita a purta mereu în suflet și în gând spiritul jucăuș, conștient de faptul că fiecare lucru și fiecare făptură este totul și nimic în același timp – o hologramă a divinității – o reprezentare comună a tuturor lucrurilor folosind cărămizile cuantice – protoni, electroni, neutroni…

Respiră adânc de câteva ori… zâmbește mai mult… și, dacă e cazul, ia-o fără teamă de la capăt…! 🙂

Related posts