Ego – etape în evoluţie înţelegere, acceptare, imbrăţişare, maturizare şi disoluţie…

Reading Time: 4 minutes

Putem defini „comportamentul egotic” – caracteristic persoanelor cu un Ego imatur, ca fiind orice comportament manifestat sub imperiul variatelor forme de accesare ale fricii, temerilor si anxietatii, având ca urmare:

  • apărarea unei identităţi (a cel putin unuia dintre rolurile zilnice) cu orice preţ,
  • afectarea prin identificare în urma neîmplinirii unor aşteptări în modul în care au fost anticipate şi dorite,
  • dependenţe faţă de idei, situații și fiinţe,
  • identificarea cu lucrurile pierdute, fapt ce poate naşte emoţii distructive – oferind in acest fel, pârghii de manipulare.

Ego-ul este un dat firesc, generat de către Ființă ca și mecanism de apărare.

Ne defineşte complexitatea caracteristicilor şi preferinţelor, întru totul perfectibile prin conştientizare, anticipând maturizarea și atingerea deplinului echilibru.


Ego – etape în evoluţie – înţelegere, acceptare, imbrăţişare, maturizare şi disoluţie…

Ego-ul imatur este cel ce determină multitudinea de manifestări contradictorii ce dezechilibrează şi ne pune în dificultate în anumite imprejurări ale vieţii, ducând la lipsa de insoţire şi validare din partea celor din jurul nostru, de care tot acesta şi nu Fiinţa noastră, are atâta nevoie…

Nu pot fi comunicate valori de vibraţie înaltă, respectiv aspecte ale manifestării mature ale Ego-ului, unor Ego-uri nematurizate.

Identificarea funcţionează la toate nivelurile de manifestare ale ființelor cu conştiinţă. Recunoşti asta până şi la animalele de companie, ce ajung să îşi însuşească valorile morale în care cred stăpânii lor.

Speculând, probabil că una dintre motivaţiile pentru care citeşti aceste rânduri, a fost căutarea, chiar şi inconştientă, a răspunde întrebării: „cum ar fi să nu te deranjeze nimic din ceea ce ţi se intamplă?”. Cum să obţii o stare de pace din care să nu poţi fi scos nici cu „ordinu’ parchetului”? Să beneficiezi de o linişte interioara durabilă, apropiată „căii de mijloc” descrisă de Budha, lipsită de sinuoasele zilnice urcuşuri şi coborâşuri…

Aceleaşi întrebări şi multe altele, probabil că şi-au pus, ca şi tine, mai mult ori mai putin stiuţi, mari gânditori ai tuturor timpurilor… Cred insă că cei ce s-au bucurat de răspunsuri, au fost cei care şi-au cercetat şi integrat vulnerabilităţile, transformând slăbiciunile lor în puncte forte. Cei ce şi-au acceptat cu deschidere condiţia umană, evolutivă dar perisabilă… (implicit legea a doua a termodinamicii – referitoare la direcţia entropică în care se îndreaptă universul perceptibil…), fără a se sinchisi prea mult datorită acestei stări a lucrurilor… 🙂

Dă-ţi voie, prin urmare, să păşeşti fără teamă in fiecare lăcaş al sufletului tău. Atât în cele pe care le-ai înnobilat cu cele mai frumoase amintiri, dar şi în cele pe care le-ai ferecat în urma unor situaţii traumatizante. Situaţii pe care te străduieşti să le eviţi cu obstinaţie, fără a le acorda timp şi înţelegere, chiar şi atunci când viaţa ţi le readuce mereu şi mereu in atenţie…

Doar atunci când te deschizi şi reuşeşti, poţi spune că ai adus echilibru în fiecare clipă a vieţuirii tale, pe deplin întregit de complementaritatea aspectelor integrate. Luminoase şi întunecate umbre ale fiinţării umane.

Creeaza-ţi obişnuinţa zilnică de a observa, a identifica şi a oferi spaţiu propriului Ego – „animalul de companie” pe care îl purtăm în lesă şi care, în fapt, ne conduce paşii doar acolo unde îşi doreşte el. Dă-i posibilitatea de a se îndepărta din ce în ce mai mult… Oferă-i astfel fiinţei tale, în sfârşit, şansa de a respira neîngrădit. Abdominal dacă se poate…! 🙂

Eliberează-l de teama sa, utopică, de a purta continuu grija fiinţării tale… DA, ai inţeles bine – eliberează-l conştient tu pe el, Ego-ul tău…! 🙂

Fiinţa ta se află in echilibru – termic, bioelectric, chimic, hemodinamic, şamd… se autoreglează, are capacitatea de vindecare fără intervenţia ta. Tot ce trebuie să faci e să-i oferi într-o proporţie rezonabilă, cele trebuincioase…

Ego-ul este cel… ce scotoceşte prin cele mai ascunse cotloane ale memoriei, aducându-ţi mereu înainte traumele şi fricile acumulate şi clasificate cu meticulozitate. El este cel… ce râvneşte cu o tumultoasă nerăbdare spre împlinirea, cu orice preţ şi prin orice mijloace, a aspiraţiilor şi năzuinţelor tale, cât se poate de fireşti. El este cel… aflat in dezechilibru, cel… ce se teme…

Ego-ul reprezintă un aspect virtual, un „software” deosebit si personalizat, creat pentru fiecare dintre noi de către „marele programator universal”, pentru a ne oferi unicitate în diversitate. Un „software” ce a asimilat în procesul evoluţiei, numeroase linii de cod alterate, majoritatea scrise chiar de către noi sub imperiul fricii, ori preluate fara discernământ via mentalul colectiv.

În astfel de stări de confuzie, prin programele alternative generate, inserându-se în procesele naturale de funcţionare ale organismului, nu face altceva decât să activeze exagerat cortexul cerebral într-un spectru emoţional limitat. Astfel că, sunt trimise mesaje perturbatoare către diverşi receptori situaţi la nivelul fiecărui organ, prin intermediul unor neurotransmiţători, ce pot inţia somatizări, atunci când depăşesc limitele normalului…

Recunoaşte şi rescrie conştient liniile de cod alterate ale valorosului tău „software”, ce iţi conferă unicitate si frumuseţea fiinţială a celui care eşti, prin dezvoltarea abilităţilor şi implicit activând cât mai multe din formele de inteligenţă cu care ai fost dăruit şi, vei incepe cu adevărat o nouă viaţă…

* Pagină în curs de actualizare *

Mulțumim, cu recunoștință, pentru însoțire…!
Îți sugerăm să faci un pas în… interiorul tău și să privești cu atenție întregul… adevăr conținut pe deplin în Ființa ta… fără a-l căuta excesiv și repetitiv în exterior.

Nu uita a purta mereu în suflet și în gând spiritul jucăuș, conștient de faptul că fiecare lucru și fiecare făptură este totul și nimic în același timp – o hologramă a divinității – o reprezentare comună a tuturor lucrurilor folosind cărămizile cuantice – protoni, electroni, neutroni…

Respiră adânc de câteva ori… zâmbește mai mult… și, dacă e cazul, ia-o fără teamă de la capăt…! 🙂