a face „ceea ce trebuie” chiar și atunci când „nu știi că ești privit…” utilizarea exagerată a mecanismelor de apărare...

Reading Time: 6 minutes

Titlul face referire la unul dintre criteriile personajului principal al unei celebre ecranizări dramatice, de a-i alege pe cei cărora le va oferi postum, darul prelungirii vieții.

Ca și suprem testament. Fiecare dintre ei aflându-se în situația de a avea nevoie de un transplant. Alegerea acestora ținând cont de capacitatea fiecăruia de a empatiza, oferind suport necondiționat și nu în ultimul rând, de a corespunde afirmației din titlu.

Tragică suferință… a personajului principal (dar și a celui ce a conceput scenariul), dusă la limite cu greu atinse de vreo ființă umană.

Incapabil a se ierta pentru accidentul produs într-o clipă de neatenție… în urma căruia, își pierde soția și împreună cu ea, ucide în accident alte șapte suflete… probabil și datorită lașității de a nu fi declarat faptul că în momentul impactului, la volan fiind, era cu ochii în telefon, citind un mesaj… decide a-și dărui organele celor pe care îi selectează în baza criteriilor amintite mai sus, într-o acțiune compensatorie a gestului suicidar, dorită a fi pe cât se mai putea reparatorie și în neirosire, blamându-se pentru viețile luate.

Câți dintre noi conștientizează nesincronizările dintre ceea ce spunem, ce gândim și ce facem? Despre a vibra în rezonanță cu ceea ce își dorește inima…? Cale lungă…!

Afirmația din titlu, s-ar vrea a fi mantra societății în care trăim… Și asta, în primul rând datorită faptului că tehnologiile de care dispune omenirea, ne-au luat-o cu mult înainte… Cu mult înainte față de orice minimă etică a respectării și neinvadării spațiului privat.

Caracteristica nivelului de evoluție egotică a societății actuale o reprezintă utilizarea exagerată a mecanismelor de apărare… Avem miriade de „organisme” ce veghează „discret”, dintr-o deosebită și „empatică dăruire”, întru o cât mai bună viețuire a întregii societăți. Și e firesc să fie așa, pe palierul de „maturizare” socială în care ne aflăm.

Nu sunt decât câțiva ani de când mentalul colectiv a început a fi stocat în cloud. Nu avem destui profesioniști specializați în „psihologia trezirii” pregătiți pentru a vindeca boala de care suferă cu adevărat omenirea.

„Inconștientul colectiv” are dimensiuni uriașe și se revarsă continuu, atât în interacțiunile zilnice, cât și în spațiul virtual. Va dura mult timp filtrarea și eliminarea informațiilor impregnate cu vibrații negative specifice manifestărilor inconștiente ale Ego-ului imatur.

Procesul este îngreunat de adăugarea zilnică de noi date menite a perpetua trăirea colectivă imatură. Atât de către fiecare dintre noi, cât și ca instrumente ale diverselor interese de menținere a unei stări de dependență. Prin generarea de emoții distructive – frică, furie, vinovăție, rușine, tristete…

Diversitatea și sofisticarea „mecanismelor de apărare” este uriașă. Ele reprezintă prelungiri in exterior ale Ego-urilor imature ce ne caracterizează trasa evolutivă. Devastate de teama pierderii a ceea ce fiecare dintre noi, ori grupuri de interese și dominare „a acumulat”. Fie că este vorba de informații, relații, sisteme de valori, dar mai ales posesiuni.

Prea puțini suntem preocupați de maturizarea Ego-ului și implicit accesarea stării de echilibru prin creșterea nivelului de conștientizare. Majoritatea oamenilor apără acumulări iluzorii, înconjurându-le de granițe și ziduri ridicate orbește și cu o deosebită frenezie…

Indiferent de nivelul de maturizare egotică, fiecare dintre noi, ne dorim binele. Garantat 100%. Atât pentru noi cât și pentru cei dragi, foarte rar pentru persoane străine… Dealtfel, tot ceea ce facem este evident, doar spre „binele” nostru. 🙂 (evident „binele și răul” văzute din perspectiva lumească) Și…, în caz că „prisosește”, îl „dăruim” cu larghețe și celorlalți… (într-o mărinimie demonstrativă). Trist, dar adevărat…

Unii dintre noi, se află în rezonanță cu afirmația din titlu. Prin natura altruistă a Ființei lor, lipsită de orice înclinare spre a-și agresa în vreun fel semenii. Și asta, fără a fi participat vreo oră la cursuri de „dezvoltare personală”. Alții, o facem din buna creștere de care am avut parte. Lângă părinți cu o stimă de sine ridicată. Ce s-au purtat cu noi, încă din copilărie, aidoma cu ceilalți adulți.

O mare parte dintre noi însă, ca să nu spun majoritatea, „dacă” facem „ceea ce trebuie”, atunci când „nu știm că suntem priviți…”, o facem din frică și automatism. Fiind încă în starea de inconștiență.

Se fac simțite multiple strădanii, prin mijloace extrem de diverse, de a fi oferite alternative. În încercarea de a fi valorizată la nivel global afirmația din titlu – „A te manifesta în singurătate aidoma situării între oameni”… Aspect ce ar trebui să reprezinte o caracteristică a conștientizării și evoluției speciei umane.

Un adevăr ce însă nu poate fi acceptabil la modul figurat. Adică a fi cineva care sa te „urmărească” în fiecare aspect al manifestării tale. Cineva care să te „corecteze”, dându-ți din când în când câte o „demiurgică” palmă… ori câte-un șut în fund, după caz… 🙂 (situație pe care doar utopica societate chineză, recunoaște deschis că urmează a o implementa din anul 2020, dar pe care o „testează” asiduu de ani buni…)

Să presupunem optimist însă că, liderii actuali care ne conduc din „umbră” ori „lumină” – „elite conștiente și trezite” – nu vor reitera traseele de manifestare inconștientă pe care societățile le-au experimentat secole de-a rândul…

Pentru a depăși nivelul de energie ce a generat o „problemă” și a putea găsi și oferi soluții, este necesară situarea pe un palier superior de vibrație, conform unei afirmații făcute de Einstein, atunci când a observat cum electroni cu energii superioare săreau pe orbite exterioare în gravitația lor în jurul nucleului.

Ce fel de „educator” și cât de „educativă” s-ar putea numi forma de „îndemn la conștiență” practicată în acest mod? Ce instanță „supremă” oferă legitimitate unor astfel de metode?  Mai repede justițiarism și autocrație, menite a instaura frica…! Aspecte ce pot duce la masive derapaje în numele „binelui”. Avatar al unor sisteme sociale ce au perpetuat din vechime cultivarea fricii…

Niciodată un Ego matur și conștient nu va accepta făurirea „binelui” prin instaurarea fricii… Cu siguranță, puțini vor fi cei ce vor avea curajul și „inconștiența”, în condițiile date, a se opune fățiș unor „organisme” dornice a-și menține și perpetua poziția de forță obținută într-un fel sau altul într-o societate, regiune geografică /etnică /religioasă sau la nivel global…

Vor fi însă foarte mulți ce vor căuta alternative viabile de creștere a energiei pozitve pentru fiecare aspect de interes major întru maturizarea societăților actuale, indiferent de locul de pe glob și gradul de evoluție egotică atins de cei aflați vremelnic în vârful lor…

Iar cea mai bună metodă este de a te focusa și a-ți canaliza energia atenției pe dezvoltarea propriilor obiective și proiecte. Eludând cu bună știință orice temere referitoare la interferențe negative generate de varii interese.

Paradoxal, „răul” sucombă taman atunci când nu-i acorzi atenție, când nu i te opui cu „rău”, când nu te lupți cu el… epuizându-și energia chiar prin absența interesului tău față de aspectele sale…

E firesc ca, prin neprimirea de feedback, direcția evoluției sale să fie lipsită de repere. Deoarece, fiind un produs al inconștienței, tot ceea ce face, mecanismul prin care se autoîntreține este cel de opoziție, lipsit de creativitate, constructivism și asumare responsbilă. Caracteristicile sale dominante fiind copierea și furtul.

Te-ai întrebat în ce mod s-ar transforma și alchimiza emisiunile de știri, dispoziția noastră și implicit viețile fiecăruia dintre noi, dacă nu am mai acorda atenție informațiilor cu caracter morbid…? Dezastre, accidente, acțiuni agresive, decese, afirmații și inflamări ale vreunui Ego imatur transformat în justițiar ce pledează pentru „recunoaștere și valorizare” în speranța creșterii nivelului stimei sale de sine…? Astfel încât fiecare instituție în parte să își poată desfășura activitatea matur, fără presiuni?

Știu, îmi vei reaminti de rolul „de reglare” al mass-mediei în societate… Veridic, într-o societate ghidată de inconștiență. Dar dacă dorim a o transforma într-una conștientă, ce-ar fi să ne canalizăm și să căutăm a evidenția aspectele pozitive ale fiecărui eveniment, începând cu cele morbide…?

În loc a oferi la nesfârșit imagini ale momentelor unui tragic accident sau ale unei agresiuni, indiferent că e vorba de un individ sau un stat, să ne străduim a căuta, oferi și evidenția aspectele pozitive, de suport prin care cei prezenți la eveniment au acționat pentru a oferi ajutor. Prezentând acțiunile imediate luate de către societate ori factori globali pentru ca astfel de situații să nu se mai repete…

Și exemplele ar putea continua… Depinde doar de fiecare dintre noi a ne lăsa purtați de aspectul creativ al Ființei… înscrisă fără întoarcere pe calea maturizării…

* Pagină în curs de actualizare *

Mulțumim, cu recunoștință, pentru însoțire…!
Îți sugerăm să faci un pas în… interiorul tău și să privești cu atenție întregul… adevăr conținut pe deplin în Ființa ta… fără a-l căuta excesiv și repetitiv în exterior.

Nu uita a purta mereu în suflet și în gând spiritul jucăuș, conștient de faptul că fiecare lucru și fiecare făptură este totul și nimic în același timp – o hologramă a divinității – o reprezentare comună a tuturor lucrurilor folosind cărămizile cuantice – protoni, electroni, neutroni…

Respiră adânc de câteva ori… zâmbește mai mult… și, dacă e cazul, ia-o fără teamă de la capăt…! 🙂